Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) este o plantă nativă din Europa dar care s-a extins în multe părți din lume. Crește în grădini, pe câmp, pajiști, acolo unde solul nu este foarte uscat și există suficient soare. Este o plantă de dimensiuni mici, de până la 20 cm înălțime. Ramurile fine se întind pe toată lungimea tulpinii. Frunzele bazale sunt lanceolate și dințate. Florile sunt albe, aranjate în raceme rare. Sunt simetrice radial, cu patru petale. Semințele au formă de inimă, sunt plate și triunghiulare.
Semințele, frunzele și rădăcinile acestei plante sunt comestibile. În China, ea este cultivată pentru consum.
Compoziție: alcaloizi, tiramină, colină, acetil colină, histamină, taninuri, diosmină, cantități însemnate de oxid de potasiu, saponine, flavonoide, vitamina C și alți nutrienți.
Acțiune: planta are acțiune hemostatică și hipotensivă și proprietăți astringente (contractă țesuturile din organism, combate secrețiile organice exagerate, stimulează sucurile digestive și contractarea mușchilor organelor, este eficientă în diaree). În medicina tradiționala naturală, această plantă este apreciată și cunoscută pentru ameliorarea și tratarea insuficienței cardiace, pentru oprirea hemoragiilor minore ale stomacului, pulmonare sau ale uterului, pentru ameliorarea și tratarea afecțiunilor specifice femeilor, cum ar fi dereglarile menstruale și pentru reglarea fluxului menstrual, în atenuarea simptomelor menopauzei dar și a unor afecțiuni specifice barbaților ca: atrofia musculară, hernia inghinală sau hemoroizii. Potrivit unui studiu din 2014, Traista-ciobanului conține un compus chimic numit sulforafan (compus organosulfuric regăsit mai ales în legumele crucifere), care ar putea fi responsabil de proprietățile vindecătoare ale acestei plante. Studiul acesta sugerează ca sulforafanul poate să ajute în controlul inflamației și poate fi eficient împotriva bacteriilor rezistente la mai multe medicamente. Această substanță contribuie la îmbunătățirea sănătății inimii și a digestiei. Combaterea inflamațiilor este un factor important de care trebuie să ținem cont dacă dorim să ne menținem sănătatea și o inimă sănătoasă deoarece inflamația poate duce la îngustarea arterelor - o cauză majoră a bolilor de inimă. Organismul persoanelor care suferă de diabet zaharat de tip 2 nu poate transporta eficient zahărul din sânge în celule, ceea ce face dificilă menținerea nivelului optim al zahărului în sânge. Sulforafanul contribuie la reglarea acestui proces de transport mai eficient al zahărului din sânge în celule deci contribuie în mod eficient la reglarea glicemiei la persoanele obeze.
Contraindicații:
Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee din familia Compozitelor, cu frunze lungi, crestate și flori galbene grupate în capitule. Mai este numită și Buhă, Cicoare, Crestățea, Lăptucă, Lilicea, Mâță, Papalungă, Pilug, Turci, Floarea-broaștei, Floarea-găinii, Floarea-mălaiului, Floarea-sorului, Floarea-turcului, Flori-galbene, Gălbinele-grase, Gușa-găinii, Ouăle-găinilor, Papa-găinii, Părăsita-găinilor sau Pui-de-gâscă. Păpădia este găsită pretutindeni unde se află vegetație, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate și pe marginile drumurilor, în locuri cu soare.
Compoziție: conține substanțe amare precum sesquiterpene lactonice, eudesmanolizi, germacranolizi și taraxacrozid, triterpene, carotenoide, xantofile, flavonoizi, acid cicoric, acid clorogenic, săruri minerale și alți nutrienți. În rădăcina de păpădie se mai gasește inulina – fibră solubilă benefică digestiei și florei intestinale (acționeaza ca prebiotic, hrănind bacteriile „bune” din intestin). Inulina combate constipația, stimulează tranzitul intestinal, accelerează pierderea în greutate, reglează glicemia. Conținutul de inulină al rădăcinii de Păpădie este între 2% primavara și 40% toamna iar în acest produs am ales să folosim rădăcini de Păpădie culese toamna târziu, tocmai pentru a avea un conținut cât mai mare de inulină.
Acțiune: cele mai cunoscute acțiuni sunt cea coleretică (de stimulare a secreției biliare) și cea colagogă (de evacuare a bilei). Pe lângă acestea, cercetările farmacologice recente au demonstrat că Păpădia poate mări secreția biliară de 4 ori adică are și o acțiune colecistokinetică (favorizeaza eliminarea bilei din vezică). Mai simplu spus, crește producția de lichid biliar, care este necesar la digerarea lipidelor (grăsimilor). Bila ajută la emulsionarea grăsimilor și contribuie la extragerea substanțelor solubile în grăsimi (vitaminele A, E, K și D). Lichidul biliar este alcalin, având și funcția de a neutraliza acidul în exces din stomac, înainte de a trece în duoden. Sărurile biliare sunt bactericide (antibacteriene), și astfel elimină o parte din potențialii microbi din mâncare. Are deci un efect adjuvant în digestie, ușurează digestia. O digestie incompletă sau înceată poate duce la obezitate. Păpădia are efect general de purificare a organismului de toxinele acumulate ca urmare a unei diete neechilibrate. Prin conținutul ridicat de săruri minerale, mai ales săruri de potasiu, acționează și ca diuretic, cu rezultate bune în retenția de lichide și în celulită. Este utilă în afecțiuni hepato-biliare, tulburări digestive, insuficiență hepatică, icter, colecistită și angiocolită (inflamația căilor biliare); potasiul conținut contribuie și la reglarea tensiunii arteriale.
Korea Food Research Institute a constatat că extractul de frunze de Păpădie poate fi extrem de benefic, având puterea de a ameliora și trata simptomele bolii ficatului gras non–alcoolic.
Un studiu de cercetare publicat în revista The Review of Diabetic Studies a dezvaluit că păpădia prezintă proprietăți antidiabetice promițătoare. Sucul de Păpădie poate ajuta diabeticii prin stimularea producției de insulină din pancreas, reglând astfel nivelul de zahăr din sânge. Deoarece păpădia este diuretică, aceasta crește frecvența de urinare, ceea ce ajută la eliminarea excesului de zahăr din organism. Frunzele de Păpădie ajută la reglarea și activarea metabolismului, care stimulează eliminarea în mod natural de grăsimi din organism.
Contraindicații:
Persoanelor cu microcalculi ai colecistului sau care suferă de ulcer peptic.
Mesteacanul argintiu (Betula pendula), cunoscut ca Mesteacăn alb european sau Mesteacăn alb din Asia de Est, este o specie de copac din familia Betulacea, originară din Europa și părți ale Asiei deși în sudul Europei se găsește doar la altitudini mai mari. Este un copac din clasa foioase de mărime medie, care își datorează denumirea scoarței albe și netede care se exfoliază transversal. Mugurii foliari sunt ovoid-conici, vâscoși, frunzele sunt pețiolate, dispuse altern, au limbul triunghiular-romboidal ascuțit la vârf și dințat pe margini; frunzele tinere sunt lipicioase datorită glandelor ce elaborează o rășină cu miros balsamic.
Compoziție: conțin în special flavonoizi (hiperozide, quercitină, miricetin-3-galactozidă și alți glicozizi). Mai conțin în cantități mici un ulei esențial format în principal din oxizi sesquiternenici (acid clorogenic și acid cafeic), rezine, alcooli triterpenici.
Acțiune: frunzele de Mesteacăn argintiu au proprietăți diuretice și antiedematoase și sunt eficiente în urolitiaze, în afecțiuni bacteriene și inflamatoare ale căilor urinare inferioare (altele decât retenție hidrică subcutanată). Măresc diureza din punct de vedere volumetric, cu o puternică eliminare a compușilor azotați și a clorurilor. Se recomandă în special în ameliorarea problemelor cardiorenale, diminuează edemele (acumulările excesive de lichid în spațiul dintre celule al organelor și țesuturilor), reduce albuminuria și calmează dispneea (dificultatea respiratorie). Administrarea frunzelor de Mesteacăn argintiu duce la ameliorarea celulitei, are acțiune coleretică și bacteriostatică asupra Staficocului auriu și alb Oxford și asupra Bacilului anthracis. Prin creșterea volumului de urină, se elimină din organism mai multe toxine, pe lângă compușii azotați și clorurile amintite mai sus. Totodată, frunzele de Mescteacăn argintiu intervin în sensul reducerii tensiunii arteriale, fiind recomandate pentru:
Contraindicații:
Datorită evoluției tehnologiei, în ultimii ani s-au studiat și aflat foarte multe lucruri despre microbiomul uman și despre influența lui asupra stării noastre de sănătate. Microbiomul uman este alcătuit din comunități de bacterii, virusuri și ciuperci cu o complexitate mai mare chiar decât genomul uman. Are funcții și roluri în dezvoltarea imunității - apărarea organismului de agenții patogeni, este gazdă pentru producția de acizi grași cu lanț scurt importanți pentru metabolism, în sinteza vitaminelor și în reducerea depozitării lipidelor. Acizii grași cu lanț scurt sunt principala sursă de hrană pentru celulele din colon, au rolul de a reduce riscul de boli inflamatorii, diabet, obezitate, boli de inimă și alte afecțiuni. La persoanele adulte, microbiomul este dinamic și se modifică în funcție de alimentație, diferiți factori de mediu, administrarea medicamentelor (antibioticelor în special) etc. Nu detaliem aici toate rolurile și acțiunile microbiomului ci, fiind vorba despre un produs de slăbit, subliniem doar rolul și importanța calității microbiomului în menținerea unei greutăți corporale optime. Multe studii asupra obezității au arătat că microbiomul influențează digestia. Cu genele ne naștem, nu putem interveni (cel puțin în prezent), vestea bună este că ne putem modifica microbiomul deci ne putem îmbunătăți și accelera digestia.
Ce sunt probioticele? Auzim des de probiotice, toată lumea spune că sunt bune, că trebuie să le ai în alimentație, că trebuie să iei probiotice atunci când faci un tratament cu antibiotice. Ele sunt microorganisme benefice pentru organism care au rol în digestie, imunitate, metabolism și altele. Numărul cât mai mare și diversitatea lor contribuie la buna funcționare a organismului, ele fac parte, alături de alte microorganisme, din microbiomul uman. Flora sau microbiomul au un rol important în îmbunătățirea digestiei și ne protejează împotriva infecțiilor. În intestine se află aproximativ 2 kilograme de bacterii “bune” și, potrivit experților americani, 80% din sistemul imunitar se află în intestine.
Bifidobacterium lactis: sunt bacterii care populează într-un număr mare intestinul subțire și colonul. În general, rolul lor este de a reduce pierderile de vitamine și minerale și de a îmbunătăți absorbția în organism a unor nutrienți. Studiile au dovedit ca bacteriile B. lactis cresc imunitatea, contribuie la încetinirea procesului de multiplicare a tumorilor, îmbunătățesc digestia și contribuie la reducerea nivelului de colesterol. La nivel digestiv, B. lactis contribuie la îmbunătățirea confortului după digetie, la scăderea permeabilității intestinale, la scăderea intoleranței la lactoză, la normalizarea motilității - inclusiv a traseului bolului alimentar, la scăderea intensității simptomelor sindromului de intestin iritabil, la reducerea episoadelor de constipație și recuperarea în caz de diaree.
La nivelul mucoasei bucale, B. lactis contribuie la reducerea formării plăcii bacteriene și a cariilor dentare.
Lactobacillus acidophilus: Lactobacillus acidophilus este o bacterie probiotică cu efecte benefice în infecțiile vaginale, în prevenirea diareei, în tratarea infecției cu Rotavirus la copii și în infecția cu Clostridium difficile după tratamentul cu antibiotice.
Lactobacillus plantarum: este o tulpină de probiotice prezentă în mod natural în intestinul uman. Are un rol important în stimularea sistemului digestiv, combate bacteriile care cauzează boli și susține absorbția de vitamine. Este un ajutor natural și eficient pentru controlul problemelor digestive și îmbunătățirea sistemului imunitar, are acțiune antioxidantă, ajută la menținerea permeabilității mucoasei intestinale, contribuie la suprimarea bacteriilor care produc gaze în intestine și ajută la stabilizarea activității enzimatice.
Lactobacillus salivarius: își datorează numele proprietăților „salivare” ale cavității bucale, din care a fost izolată pentru prima dată. Este o bacterie probiotică care se găsește în tractul gastrointestinal uman, are proprietatea de a modula flora intestinală, de a produce substanțe antimicrobiene, de a stimula răspunsul imunitar al organismului, de a inhiba activitatea enzimatică fecală și de a suprima bacteriile patogene.
Lactobacillus casei: este o bacterie saprofită (benefică, ce face parte din flora normală), un bacil de tipul Lactobacillus. Principalul produs de fermentatie la L. casei este acidul lactic, un hidroxiacid foarte important deoarece contribuie la: reducerea nivelului de colesterol, îmbunătățirea raspunsului imunitar, atenuarea intoleranței la lactoză, reducerea episoadelor diareice și inhibarea patogenilor intestinali. Se mai folosește la obținerea brânzeturilor și a iaurturilor.
Contraindicații:
Pentru a îmbunătăți un microbiom intestinal dezechilibrat, faceți următorii trei pași:
1. Includeți mai multe prebiotice (fibre) în alimentație. Bacteriile „bune” (probiotice) din intestin se hrănesc cu prebiotice, de aceea este bine sa consumați o varietate cât mai mare de alimente vegetale cum ar fi rădăcinoase, sparanghel, banane, pudră din rădăcină de cicoare, usturoi, anghinare, praz, ceapă, alimente preparate din cereale integrale.
2. Consumați probiotice din alimente și suplimente alimentare. Probioticele se gasesc în alimente fermentate cum ar fi: kefir, murături naturale în saramură, kimchi, kombucha, miso, usturoi, pâine cu maia, tempeh și iaurt și, în plus, puteți lua și suplimente alimentare care conțin probiotice pentru a va ajuta intestinul cu probiotice esențiale.
3. „Înfometați” bacteriile „ rele” consumând mai puțin zahăr, sucuri și băuturi carbogazoase, grăsimi saturate și rafinate.
Echilibrul dintre bacteriile „bune” și cele „rele” în intestinul tău este influențat de ceea ce mănânci. Bacteriile nocive pot să favorizeze absorbția mai multor calorii decât în cazul persoanelor cu o floră intestinală echilibrată. Mâncărurile tratate cu pesticide sau care conțin alte substanțe chimice artificiale pot influența negativ raportul dintre bacteriile „bune” și bacteriile „rele” din organism.
Schinduful (Trigonella foenum-graecum), denumit și Fân grecesc, Sfindoc sau regional, Molotru, este o plantă leguminoasă ce aparține familiei Fabaceae.Tulpina este de 40–70 cm înălțime, cilindrică, fistuloasă. Frunzele ovale sunt asemănătoare trifoiului, au aproximativ 2cm lungime și sunt grupate câte 3 pe pețiol. Schinduful înflorește din mai până în iunie. Florile sunt mici, alb-gălbui și la bază violet și dezvoltă păstăi subțiri, lungi de 10 cm. Acestea conțin semințe dure, dreptunghiulare sau rombice, de culoare galben-maronie.
Întreaga plantă emană un miros puternic, ușor asemănător cu leușteanul. Semințele măcinate au o aromă puternică și un gust dulce-amărui amintind de zahăr ars.
Crește în sud-vestul Asiei și în estul Mediteranei. Are un miros tare, picant, care persistă pe mână; se recoltează cu tot cu rădăcină și păstăi când acestea au îngălbenit și se pune la uscat, apoi semințele sunt treierate și uscate.
Compoziție: principalii constituienți din semințele de Schinduf sunt: mucilagii, nucleoprotide, albumine, ulei fix trigonelină (un alcaloid), colină, ulei volatil, fitosterină, tanin, saponine, hidrați de carbon, săruri de fier, magneziu, fosfați și o saponină steroidică (care ajută la producția de hormoni sexuali).
Acțiune: Schinduful revitalizează întregul organism, fiind un agent de reactivare a celor mai importante funcții ale acestuia și reduce starile de oboseală și surmenaj. Conține săruri minerale și fosfați (care în intestin sunt transformați în fosfor) care au rol în formarea și menținerea mineralizării osoase și a danturii. Fosforul este un element important și pentru ritmul cardiac, pentru metabolism (transformă caloriile și oxigenul în energie), în contracția musculară și transmiterea semnalelor nervoase.
Semințele de Schinduf au fost și sunt folosite în medicina tradițională, fiind apreciate pentru calitățile lor vindecătoare. Ele produc un mucilagiu puternic, fiind folosite în tratarea inflamațiilor. Ajută la susținerea metabolismului lipidic, mențin nivelul normal al lipidelor și al zahărului în sânge. Sunt recomandate în dispepsii (tulburări de digestie) și în insuficiența biliară. În trecut, Schinduful se mai utiliza și ca diuretic-depurativ, vermifug, febrifug și cicatrizant.
Contraindicații:
Cicoarea comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, care aparține genului Cichorium din familia Asteraceae. Este cunoscută din antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale. În zilele noastre, rădăcina de Cicoare comună este un înlocuitor foarte popular de cafea iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust ușor amărui, se folosesc în salate asortate și în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene).
Compoziție: conține substanțe triterpenice amare: lactucină și lactupicrină, inulină, intibină (tot o substanță amară), fructoză, pentozane, colină, alfa și beta-lactucerol, taninuri, ulei esențial, rezine etc.
Acțiune: datorită substanțelor amare, inulinei și colinei, rădăcina de Cicoare are proprietăți eupeptic amare (ușurează digestia) și colagoge (favorizează evacuarea bilei în duoden). Aceste acțiuni o fac să fie un remediu excelent pentru purificarea (detoxifierea) ficatului și a splinei. În Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale. În zilele noastre, din rădăcina de Cicoare se prepară cel mai popular înlocuitor al cafelei. Studii de specialitate mai recente (1998) au demonstrat că ajută la scăderea colesterolului din sânge deci are un efect protector asupra vaselor de sânge. O altă acțiune a rădăcinii de Cicoare este neutralizarea hiperacidității gastrice. Datorită uleiului esențial și a rezinelor conținute, pe lângă proprietățile diuretice și laxative, are și acțiune ușor hipoglicemiantă și antitiroidiană.
Indicațiile principale ale rădăcinii de Cicoare sunt în: dischinezii biliare, constipații cronice, angiocolite și hepatite cronice iar cafeaua preparată din această plantă poate duce la îmbunătățirea stării de sănătate a sistemului digestiv.
Contraindicații:
Magneziul este un mineral pe care organismul nu-l poate produce singur. O depozitare a acestuia nu este posibilă decât într-o cantitate limitată, de aceea trebuie să ne asigurăm un aport constant de magneziu din alimentație sau cu ajutorul suplimentelor alimentare. Este unul dintre cele mai abundente elemente metalice din interiorul celulei (cantitatea sa este depăşită numai de potasiu). Este unul dintre cei mai importanţi nutrienţi care ajută la menţinerea sănătăţii dinţilor şi stimulează transformarea osului imatur într-un os matur şi cristalin. Magneziul mai este cunoscut pentru prevenirea fracturilor osoase datorită creşterii rezistenței oaselor și este un element esenţial în toate procesele metabolice majore: sinteza ADN şi ARN, sinteza proteinelor, transmiterea impulsurilor nervoase, contracţia musculară, diviziunea celulară şi alte procese.
Beneficiile magneziului pentru organism:
Simptome care pot apărea în cazul deficitului de magneziu din organism:
Cauzele deficienței de magneziu: cauza principală este o dietă neadecvată, consumul limitat al alimentelor bogate în magneziu cum ar fi semințele de dovleac, tărâțele de grâu, migdalele, alunele, nucile, cacao, hrișca, ovăzul, mazărea, bananele, spanacul, apa și altele. Este important să alegeți alimente care conțin și vitamina B6 deoarece vitamina B6 facilitează absorbția magneziului.
Magneziul este extrem de important pentru buna funcționare a sistemelor digestiv, nervos, cardiovascular și endocrin. Este absorbit în intestinul subțire dar numai într-o proporție de 30-40%, de aceea mulți oameni au carențe. Un alt aspect de care trebuie să ținem seama este procesarea alimentelor: mai mult de 80% din conținutul de magneziu și oligoelemente din compoziția unor produse alimentare este eliminat prin actualele metode de procesare a zahărului, cerealelor și sării, între 38-67% din magneziu se pierde prin fierbere, până la 38% prin înghețare și 99% prin procedeele de rafinare.
Oxidul de magneziu
Carbonatul de magneziu
Pe lângă completarea deficitului de magneziu, care apare frecvent atunci când urmăm diete de slăbit, am ales cele 2 forme de magneziu în produsul SlimAFit pentru proprietățile lor laxative pentru că, de obicei, persoanele obeze se confruntă și cu constipația.
Guggul (Commiphora Mukul) este o plantă cu flori, ce aparţine familiei Burseraceaelor. Este răspândită în Africa de Nord şi în Asia Centrală dar se regăseşte cu precădere în nordul Indiei. Preferă climatele aride şi semiaride. Este un arbust mic, ajungând la o înălțime maximă de 4 m, având scoarța subțire. Crengile sunt spinoase. Frunzele sunt simple sau cu 3 foi ovale, cu dimensiuni de 1-5 cm lungime și 0,5-2,5 cm lăţime, dinţate (zimţate) iregular. Unele plante au flori bisexuate şi monoice şi altele au flori unisexuate, femele. Florile individuale sunt roz – roşii, cu 4 mici petale. La maturitate, fructele sunt mici, rotunde şi roşii.
Compoziție: conține o fracțiune cetonă (care este unul dintre cei mai puternici componenți ai plantei şi ajută la scăderea colesterolului), terpene octanordamarane, acid manusumbionic și manusumbinonă,,răşini și uleiuri volatile.
Acţiune: este puternic antiinflamator, antiaterogenic (împiedică formarea ateroamelor), hipotensor, antipiretic (scade febra), antiseptic, antispastic, laxativ, afrodiziac, astringent, amar, carminativ, calmant, diaforetic (activează procesul de transpiratie), dezinfectant, diuretic, îmbunătățește fagocitoza (mecanismul de îndepărtare a agenților patogeni și de resturi celulare), imunostimulator (crește productia de leucocite), stimulent al funcției tiroidiene și stimulent uterin.
Datorită acțiunilor care le are, rășina de Guggul este recomandată și utilizată în medicina ayurvedică (este menționată în textele ayurvedice datând din anul 600 î.Hr.) în preparate pentru prevenirea și ameliorarea aterosclerozei, în tulburări circulatorii și ale inimii, în afecțiuni hepatice, obezitate, indigestie, hiperaciditate, constipație, osteoartrită, gută, probleme tiroidiene.
Contraindicații:
Socul negru (Sambucus nigra L.) este o specie de plantă din grupa arbuștilor cu 20-30 de soiuri din familia Adoxaceae, nativă din Europa, nord-vestul Africii și sud-vestul Asiei. Se dezvoltă pe orice tip de sol, umed sau uscat, de preferință într-un loc însorit. Această specie este folosită ca plantă medicinală și ornamentală. Este o specie otrăvitoare pentru mamifere - toate părțile componente ale plantei, cu excepția florilor și fructelor coapte (incluzând semințele coapte) sunt otrăvitoare deoarece conțin o glicozită cianogenică, sambunigrina. Scoarța conține cristale de oxalat de calciu.
Compoziție: florile conțin circa 30% rutozid, ulei esențial în cantități mici, etil, izobutil si izoamil-amine, beta-D-glicozizi ai acizilor cafeic și ferulic, mucilagii, heterozide cianogene, tanin, saponozide, acid clorogenic, flavonozide, vitamina C etc.
Acțiune: au acțiune diaforeică (stimulează transpirația), antitusivă, diuretică, emolientă, imunostimulatoare. Florile de soc sunt recomandate pentru reglarea tranzitului intestinal și eliminarea bacteriilor dăunătoare, ajută la scăderea trigliceridelor din sânge precum și a nivelului de colesterol. Ele sunt eficiente în tratarea bolilor degenerative și în activarea sistemului imunitar. Socul calmează tusea și iritația căilor respiratorii, este folosit în combaterea rinitei, laringitei, faringitei sau bronșitei, protejează împotriva virusurilor gripale. Capacitatea de a regla metabolismul şi de a stimula funcţiile de eliminare face din soc un excelent adjuvant şi accelerator în curele de slăbire şi în cele de curăţare (detoxifiere) a organismului. Florile de soc ajută și la ameliorarea celulitei.
Introducerea în formulă a florilor de soc este pentru a accelera procesul de slăbire prin acțiunea de scădere a trigliceridelor, prin activarea procesului de transpirație, prin stimularea diurezei care duce la eliminarea lichidului în exces din țesuturi, la eliminarea mai rapidă a toxinelor și prin scăderea retenției de apă la nivelul membrelor.
Compoziție: 90% alcaloid citrus auratium, 40% flavone polimetoxilate, 22% nobiletin, 18% tangeretină.
Portocalul amar (Citrus aurantium) este un pom din clasa citricelor, cu fructe foarte decorative, cu gust dulce-acrișor sau amărui. Din punct de vedere comercial, fructele sunt folosite mai ales pentru marmelade.
Este o varietate veche, cultivată în Toscana încă din secolul al XVI-lea. Planta, de vigoare medie, are frunze frumoase de un verde intens, flori albe, mari și parfumate iar fructul, de mărime medie, este portocaliu, striat. Acest copac a fost descoperit în gradinile familiei Medici. Alte denumiri cunoscute: Bitter orange, Sour Orange, Arancio Amaro Scannellato.
Acțiune:
Alcaloid citrus auratium este un alcaloid, unul dintre cele mai populare arzătoare de grăsimi, care crește termogeneza (funcția organismului de a produce căldură). Practic, crescând această funcție, corpul consumă mai multă energie în metabolismul bazal. Activează adrenoreceptorii β-3 care, pe lângă creșterea termogenezei, susțin și descompunerea grăsimilor. Metabolismul bazal face referire strictă la cantitatea de energie necesară organismului pentru supraviețuire atunci când acesta se află în repaus total, adică numarul de calorii de care corpul are nevoie atunci când tu dormi, energia consumată de organism, este direcționată către respirație, circulație sanguină și menținerea temperaturii organismului. Alcaloid citrus auratium nu are efecte secundare asupra sistemului nervos central și asupra sistemului cardiovascular pentru ca alcaloid citrus auratium stimuleaza receptorii adrenergici beta-3, care intervin cu precădere în reglarea metabolismului lipidic (așadar nu conține beta-1 și beta-2).
Flavonele polimetoxilate: sunt un tip special de flavonoide, compuși fenoli metoxilați, care se regăsesc în citrice, cele mai importante ca acțiune fiind nobiletina și tangeretina. Ele au un efect protector asupra organismului, contribuie la metabolizarea colesterolului și a zahărului din sânge.
O echipă de cercetare condusă de Dr. Murray Huff de la Universitatea Western Ontario Huff a demonstrat prin studii că, atât in vitro (în celulele hepatomului uman), cât și in vivo (pe șoareci rezistenți la insulină și cu ateroscleroză), că nobiletina prezintă proprietăți antiaterogene și antidiabetice. Aceste constatări indică faptul că nobiletina poate ajuta la atenuarea rezistenței la insulina umană și la reglarea dezechilibrului lipidic asociat cu riscul de ateroscleroză. Tangeretina are proprietăți de scădere a colesterolului, anticancer și neuroprotectoare.
Cercetările efectuate pe hamsteri au arătat că flavonele polimetoxilate din citrice, inclusiv tangeretina, prezintă activitate hipolipidemică, scăzând semnificativ lipoproteinele serice totale și cu densitate foarte scăzută + colesterolul LDL (Kurowska et al., 2004). Un alt studiu efectuat pe modele de șobolani cu leziuni ale bolii Parkinson a arătat că dozele mari de tangeretină reduc pierderea celulelor tirozin-hidroxilaze-pozitive și a conținutului de dopamină striatală în celulele expuse la o neurotoxină, acționând astfel ca un agent neuroprotector (Datla et al., 2001).
Tangeretina prezintă potențial ca agent anticancer (Hirano și colab., 1995; Manthey și Guthrie, 2002). În studiile in vitro s-a demonstrat că tangeretina induce apoptoza în celulele leucemice (intervalul IC50 de la 0,062 și 0,173 pM), în timp ce nu prezintă citotoxicitate împotriva celulelor imune normale (Hirano și colab., 1995). Se pare că acţionează prin oprirea celulelor canceroase în faza G1 a ciclului celular, prevenind astfel replicarea (Hirano şi colab., 1995). Flavonele metoxilate par să prezinte, în general, activități antiproliferative puternice împotriva liniilor de celule canceroase umane (Manthey și Guthrie, 2002).
Referințe:
Portocalele amare sunt utilizate tradițional ca remediu natural împotriva stărilor de greață, a constipației și a indigestiei. În medicina tradițională chineză, sunt folosite pentru readucerea energiei în corp. Un alt efect este suprimarea apetitului, creșterea energiei și a ratei metabolice. În ultimii ani, studiile de specialitate au relevat efectul benefic al acestui extract pentru tratarea arsurilor la stomac, a infecțiilor și pentru eliminarea kilogramelor în plus. Potrivit specialiștilor, portocalele amare fac parte din categoria de alimente care stimulează metabolismul și accelerează arderea grăsimilor. În cadrul studiilor realizate s-a constatat că persoanele care iau extract de portocale amare, fie simplu, fie ca parte componentă a unei formule combinate, pot slăbi cu până la 2 kg în plus pe lună.
Contraindicații:
Femeilor însărcinate sau care alăptează.
Feniculul (Foeniculum vulgare) este o plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din Maroc și Portugalia până în Pakistan). Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal, înaltă până la 2 metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag.
Compoziție: ulei esențial format 50-60% din anetol, limonen, felandren, alfa pinen, acid anisic, aldehidă anisică, camfene, limonene și 18–20 % fencone, esdragol, lipide (aproximativ 15%) aleurona (aproximativ 20%), derivați cumarici, flavonoide (quercetina), flavonol-3-gluconorid, zaharuri (7-8%), substanțe minerale, mucilagii, ceruri, stigmasterină etc.
Acțiune: antispastică și carminativă (favorizeaza evacuarea gazelor intestinale și calmează durerile abdominale), fluidifică secrețiile bronșice, are proprietăți sedative. Este stimulent digestiv, galactogog, tonic–aperitiv, stomahic, laxativ, purgativ.
Uleiul de fenicul este unul dintre cele mai active uleiuri diuretice, care ajută în cazul edemelor și contribuie la îmbunătățirea funcției renale. Este un calmant cu efect tonic, combate în mod eficient oboseala şi indigestia pe fond de oboseală şi stres. Datorită efectului blând de calmare, uleiul de fenicul ajută la depăşirea stărilor de nervozitate, ameliorând hiperemotivitatea.
Contraindicații:
Femeilor cu mastoză, fibrom uterin şi cancer genital.